Eurovission-ul 2008 şi-a desemnat cîştigătorul -Dima Bilan !

Ca să fiu sinceră, ediţia de anul acesta a Eurovissionul-ui mi s-a părut mai puţin impresionantă în comparaţie cu anii precedenţi. Am urmărit spectacolul din finală fără mare entuziasm ( fapt cauzat probabil de necalificarea Moldovei:( ). Însă asta nu înseamnă că n-am avut favoriţi. Chiar cîţiva. Printre care evident se număra şi favoritul NR.1 al întrgului concurs, rusul Dima Bilan, care n-a înşelat aşteptările fanilor săi, avînd o evoluţie spetaculoasă şi un show pe măsură. Aceste calităţi nu numai au trezit admiraţia fanilor săi, dar l-a ajutat să realizeze o performanţă demult rîvnită- să aducă Eurovission-ul în Moskova.

Chiar dacă a evoluat printre ultimii participanţi, Bilan a cîntat şi a încîntat o Europă întreagă cucerind publicul prin ţinuta sa scenică, dar şi prin calitatea interpretării piesei "Believe", piesă care se face tot mai insistent auzită în cadrul majorităţii posturilor tv şi radio europene.

Faptul că ediţia de anul viitor al acestui concurs ca avea loc în capitala Rusiei va constitui probabil un avantaj pentru Moldova, însă ar trebui să ne mobilizeze şi mai mult pentru a ne putea prezenta cu o piesă bună. Ne revanşăm noi ..:)!

Eurovission-ul - show cu papagali

Chiar dacă e considerat drept cel mai de valoare şi prestigios festival de cîntec european, totuşi Eurovission-ul şi-a cam pierdut în ultima vreme din reputaţia de odinioară, acest adevăr fiind recunoscut nu numai de muzicienii profisionişti, dar chiar şi de simplii spectatori care fără vreo mare iniţiere şi pregătire în domeniu au sesizat calitatea proastă a interpretării şi a mai multor piese ajunse în concurs. De vreo 7 ani urmăresc şi eu acest concurs, dar mai ales Eurovission-ul a devenit mai aşteptat şi intrigant pentru mine de cînd a intrat şi Moldova în cursă, mai exact de 4 ani, ani cînd am ţinut strîns pumnii şi am avut emoţii mari pentru băieţii de la Zdop şi Zdup, Natalia Gordienco şi Arsenium, Natalia Barbu şi de-acum anul acesta pentru Geta Burlacu. Cu toate că părerile sunt împărţite la acest capitol, totuşi, după mine, în cadrul acestor ultime patru ediţii Moldova a avut o evoluţie deloc neglijabilă, dovadă e şi faptul că s-a calificat printre cele mai bune 10 ţări de două ori.


Anul acesta Moldova a fost reprezentată de Geta Burlacu. Chiar de la-nceput această decizie a provocat multe reacţii în rîndul opiniei publice de la noi, mulţi minimalizînd şansele Getei şi condamnînd alegerea juriului. Aşa e întotdeauna la noi, nefiind capabili să conştientizăm valoarea unei piese/interpret suntem obişnuiţi să venim cu critice dure şi chiar foarte dure, obiecţii neîntemeiate şi vorbe aruncate aiurea menite doar să distrugă moral şi să descurajeze artistul.În semifinala de marţi Geta a evoluat cu numărul 4 şi, după părerea mea, a avut o prestanţă impresionabilă, înfrumuseţînd spectacolulul nu numai cu o ţinută admirabilă, dar şi cu calităţi vocale deosebite. Cel puţin e părerea mea pur subiectivă. Faptul că piesa nu s-a calificat în finală nu spune nimic, toţi ştim că procedeul de votare nu e unul tocami echitabil şi obiectiv. Asta e ! Nu cred că ar trebui să ne lamentăm, Moldova dispune de un resurse artistice şi creatoare bogate, potenţial care necesită a fi valorificat permanent. Şi, chiar dacă ierarhia valorilor în cadrul Eurovission-ului s-a cam schimbat, asta nu înseamnă că ar trebui să ne prezentăm cu piese şi show-uri de prost gust pentru a cîştiga în pupularitate. Adevăratele valori se decantează. Rezistă timpului.


Precum spuneam, din păcate, Moldova n-a obţinut calificare în finală, însă spre marea mea bucurie reprezentanţii României- Nico şi Vlad Miriţă au reuşit această performanţă. Peste cîteva minute ei vor deschide spectacolul final. Ard de nerăbdare să văd ce surprize rezervă această ediţie ...

A început cursa de "vînătoare" a viitorilor studenţi

Iată-iată procesul educaţional ajunge pe ultima sută de metri, fapt care devine tot mai sesizabil în şcoli şi licee unde elevii încearcă din ultimile puteri şi nădăjduiesc la o medie bună, iar absolvenţii cilcului gimnazial şi liceal rîvnesc cu tot dinadinsul la un "happy end" ce se rezumă şi el la calitatea notelor ce le-ar asigura posibilitatea de-a-şi continua studiile.Tensiunea se intensifică şi ea odată cu trecerea zilelor ceea ce înseamnă că se apropie în ritm de galop examenele! :(Nu mă voi referi la subiectul examenelor, căci este un capitol aparte şi necesită o tratare individuală, lucru ce-l voi face cu siguranţă doar după ce trec de ele (să mă ajute Dumnezeu!). Agitaţi mai mult ca oricînd,ezitînd în obţiunile ce trebuie să şi le facă, elevii absolvenţi au ajuns la o etapă de recapitulare, alţii mai nostalgici, iar alţii dimpotrivă fericiţi la culme că scapă de această "ghilotină" numită liceu şi vor putea în sfîrşit să se bucure de mult rîvnita libertate pe care au visat-o ani la rînd pe băncile liceului.
Chiar dacă mai este ceva timp pînă cînd vom intra în febra examenelor de bacalaureat, totuşi mulţi din colegii mei şi-au făcut alegerea în privinţa facultăţii şi chiar universităţii unde se văd stundeţi. Deopotrivă şi universităţile din Moldova au intrat de-acum în cursa de "vînătoare" a potenţialelor studenţi ce-ar completa bancile universitare în anul de studiu 2008-2009. Dovadă este şi faptul că majoritatea universităţilor chişinăuene au organizat tradiţionalele Zile a Uşilor Deschise menite să familiarizeze absolvenţii cu posibilităţile şi serviciile ce le propune fiecare universitate în parte, oferind o iniţiere cît de cît în orientarea profisională, asistenţă de care viitorii studenţi au nevoie mai mult ca oricînd. Interesată fiind de potenţialul universităţilor din capitală, am participat şi eu alături de colegii mei de clasă la mai multe activităţi de acest gen, reuşind să vizitez 3 din cele mai reprezentative instituţii de învăţămînt superior din capitală: ULIM, UTM şi USM. Recunosc că pînă în ziua de azi aveam o perceţie destul de vagă referitor la procesul de educaţie superior. Tocmai din acest motiv aceste întîlniri cu viitorii studenţi sunt salutabile, căci oferă tinerilor un punct de referinţă, atît de necesar, mai ales acum cînd ne aflăm la un moment de mare şovăire.
Fiecare universitate a depus maxum efort pentru a crea o imagine cît mai atractivă, aceasta garantîndu-le solicitare din partea studenţilor. Mă bucur că mulţi din colegii mei au făcut alegerea corespunzătoare, alegere de o importanţă crucială pentru viitorul profisional al fiecăruia, alegere pe care sper să n-o regrete peste ani.

9 Mai- Memorial al Durerii

”A fost război. Ecoul lui şi-acum mai este viu...”(Grigore Vieru)

Chiar dacă 9 mai pentru europeni este o sărbătoare dublă, totuşi conotaţiile principale a aceste zile o constituie victoria asupra fascismului şi comemorarea celor care au jertfit cu propria viaţă pentru ca noi, predecesorii, să ne putem bucura de pace, cunoscînd termenul de ”război” doar din filme şi manuale de istorie.
S-au scurs mulţi ani de-atunci, de la acel moment crucial pentru istoria Europei cînd se săvîrşise o victorie impresionantă asupra celui mai dezastruos fenomen-fascismul, amintirile se risipesc treptat, numărul veteranilor şi martorilor vii al acelui groaznic eveniment se răreşte cu fiecare an iar odată cu ei se consumă o filă sîngeroasă de istorie. Timpul îşi urmează cursul său firesc, lumea se schimbă, societeatea îşi metamorfozează aspectele odată cu valul de schimbări, însă nimic nu se uită şi nimeni nu este uitat. Dovadă este şi evenimentul la care-am participat astăzi împreună cu colegii mei de liceu- mitingul tradiţional în memoria celor căzuţi în războiul rece. Satul Fîrlădeni a jertfit pentru binele Patriei cu tot ce avea mai scump-feciorii săi, din localitatea noastră plecînd la război 240 de bărbaţi dintre care acasă au revenit doar 140. Cîmpuri împărăginite, copii cu lacrimi pe obraz, neveste disperate, mame îndurerate...Însă puterea de rezistenţă, verticalitatea şi devotamentul ostaşilor noştri au scos ţara din ispas şi acum , din fericire , vorbim despre acest dezastru doar la timpul trecut.
Parcul din centrul satului în care este amplasat monumentului ”eroului necunoscut” astăzi era mai frumos ca niciodată, împodobit într-o mantie de un verde crud, un cer senin, dătător de viaţă, dar mai ales de prezenţa considerabilă a sătenilor care-au găsit de cuviinţă să asiste la acest miting în semn de profundă recunoştinţă pentru cei care au căzut în cîmpul de luptă pentru binele nostru. An de an numărul veteranilor prezenţi la această manifestare se micşorează treptat, hainele bătrîneţelor devin tot mai apăsătoare, însă zîmbetul şi faţa lor senină rămâne aceeşi, servind drept veritabile modele de eroism şi cutezanţă pentru generaţia în creştere. Au mai rămas printre noi doar 8 participanţi la acest război: Mogîldan Trofim, Şapoval Nicolae, Gojan Vasile, Guţu Procopie, Doroşenco Vasile, Tofan Emanuil, Răilean Ion şi Burlac Ştefan . Datoria noastră este să le păstrăm vie memoria celor plecaţi dintre noi, purtîndu-le de grijă celor care au rezistat tuturor greutăţilor şi mai sunt printre noi. În acest sens administraţia locală a satului Fîrlădeni în persoana domnului primar, Filip Şapoval a acordat în semn de mulţumire pentru toţi veteranii cîte 1000 lei iar pentru văduvele de război cîte 800 lei. Fireşte, nu este o sumă considerabilă, dar ţinînd cont de resursele modeste de care dispune primăria noastră, totuşi sperăm că acest suport bănesc va contribui într-o oarecare măsură la îmbunătăţirea traiului veteranilor.

Oxana GREADCENCO