Migraţia-fenomen inevitabil pentru Moldova....

Probabil , mulţi dintre voi citind genericul acestui articol , veţi remarca inutilitatea lui în zilele noastre . De ce ? Pentru că migraţia este un subiect consumat deja în esenţă , mediatizat în mass-media pîna într-atît , încît la auzul acestui cuvînt conştiinţa îţi trezeşte deja repulsie . Eu însă mi-am propus în cele ce urmează să identific şi aspectele bune ale acestui fenomen , să subliniez importanţa lui pentru economia şi creşterea nivelului de trai a R.Moldova . E inemaginabilă situaţia în care s-ar fi putut afla societatea noastră dacă totuşi mulţi din compatrioţii noştri nu apucau drumul străiniei în căutarea unui trai mai decent pentru ei însăşi şi familia lor . Mai degrabă n-aş folosi calificativul ”inemaginabilă ” , ci ar fi mai potrivit s-o numesc chiar jalnică . Adesea cei plecaţi peste hotare sunt învinuiţi de laşitate si insinuaţi de trădare de ţară , însă anume ei au adus în comuniatea noastră SCHIMBAREA , acea schimbare fără de care am fi rămas la un stadiu avansat de primitivism , mulţămindu-ne cu postura comodă de ”homo sovieticus” . Dar ce cîştigam dacă toţi compatrioţii noştri rămâneau la baştină ? Doar sărăcie ,
şomaj ...Iar dacă e sărăcie şi şomaj , urmează un şir mare de alte probleme : criminalitate , analfabetism , violenţă ...
E suficient să facem o privire în retrospectivă ca să conştientizăm cît de ”la ţanc ” s-a năpustit acest fenomen asupra noastră . Cum să se descurce un cetăţean de rînd fără un loc stabil de muncă sau cu umilul salariu de 50 $ ? Pentru majoritatea familiilor din Moldova unica scăparea din această inerţie financiară o constituie un membrul de-al ei plecat peste mări şi ţări ,o altă perspectivă nu e...
Din păcate însă jertfa în numele unui trai îndestulat şi stabil e prea mare ...Familii destrămate , copii rămaşi fără ocrotirea şi mîngîierea părintească , bătrîni rămaşi pe drumuri ...Această perioadă de tranziţie a statului nostru ne va costa prea scump . Generaţiile care vin sunt educaţi în spiritul pragmatic al banului , copii nu se simt protejaţi sub umbrela societăţii în care trăiesc . Cei mai mulţi visează încă de la o vîrstă fragedă să urmeze modelul părintelui , fratelui sau a unei rude , adică să ajungă în Italia , Grecia , Spania ... Sesizez cu stupoare că la noi s-a destrămat cultul şi mîndria de a fi om cu studii , adică învăţat . Oricum , ştim cu toţii că după absolvirea unei facultăţi nu ne aşteaptă nici o perspectivă , iar oportunităţile şi posibilităţile de-a-ţi găsi un serviciu conform specialităţii pe care ţi-ai ales-o sunt minime sau chiar egale cu zero .
Şi totuşi , să revin la ceea ce-mi propusesem să tatonez în aceste rînduri pe care nu insist să-l numesc articol , mai degrabă în aceste reflecţii . Deci vorbeam despre beneficiul adus de cei plecaţi . Aici ţin să menţionez că cei plecaţi peste hotare (mai cu seamă în Europa Occidentală) , odată ajunşi acolo , obţinînd un post de lucru , sunt nevoiţi să se adapteze noilor condiţii , adoptînd un nou stil de viaţă , mai civilizat , într-un cuvînt spus se vor a fi ”în rînd cu lumea ” , iar asta înseamnă în egalitate şi nondiscriminare cu celelalte popoare . Odată reveniţi acasă , mulţi dintre ei au tendinţa să implimenteze cele văzute, cele practicate acolo în condiţiile de aici . Din păcate însă , banii cîştigaţi în sudoarea frunţii acolo nu sunt cheltuiţi într-un mod raţional şi eficient . Zic asta judecînd după felul de a-şi cheltui agoniselile a sătenilor din localitatea mea . Mulţi dintre ei , după ce muncesc ani grei la negru peste hotare , revin acasă şi remarcă uimiţi că vecinul i-au întrecut , că are gard mai măreţ , poartă mai înaltă , ferestre în stil euro ...Atunci , precum îi e şi firea , demolează tot şi ridică din temelie alt gard , achiziţionează ferestre euro şi o poartă nouă ...apoi se trezeşte iarăşi fără economii şi ...soluţia ? – bagajul , gara şi Europa ! Iar acolo iarăşi sunt supuşi umilinţei de a fi emigrant , cuvînd care echivalează cu nulitate . Cu o aşa atitudine şi mentalitate nu vom avansa , nu vom ajunge departe . Experienţa şi economiile financiare acumulate acolo , peste hotare , se cer a fi implimentate aici sub formă de investiţii , se cer a fi puşi în circulaţie pentru a putea obţine ulterior un venit aici în ţară , alături de familie . Actualmente în Moldova s-a creat un climat investiţional foarte favorabil , sunt condiţii şi oportunităţi suficiente pentru a iniţia o afacere , pentru a desfăşura o activitate ce-ar genera un profit cît de cît . Însă , suntem obişnuiţi să lucrăm pentru altcineva , subestimîndu-ne capacităţile . Şi-aşa vor rămîne pentru totdeauna în faţa europenilor şi întregii lumi un popor furnizor de braţe de muncă eftine , fiind trataţi cu inferioritate . Cu o aşa atitudine n-avem ce căuta în Europa , fraţilor !

Oxana GREADCENCO

Grigore Vieru-73 ani de la naştere

Grigore Vieru :” ,,Dacă visul unora a fost să ajungă în cosmos, eu am visat viaţa întreagă să trec Prutul ‘’

În aceste zile , întreaga românime din Basarabia îşi sărbătoreşte cel mai Mare Poet şi poate cel mai înflăcărat patriot care a existat vreodată , cel care în pofida realităţilor istorice şi sociale existente n-a încetat nici pe o clipă să slujească Cetăţii Limbii Române şi idealului său suprem –Unirea cu Patria-Mamă . Nu cred că e nevoie să dau mai multe indicii pentru ca să vă daţi seama că este vorba despre Grigore Vieru – personalitate complexă a culturii româneşti care a fost şi va rămîne cel mai mare apărător al limbii , credinţei , valorilor ancestrale pe această palmă de pămînt înstrăinată .
N-aş vrea ca articolul meu să poarte caracter patetic , totuşi cînd merge vorba despre Grigore Vieru , nu pot să nu fiu emotivă . Însăşi întreaga mea copilărie e legată inevitabil de numele acestu poet . Şi aici îmi asum responsabilitatea să vorbesc în numele întregii mele generaţii , care a crescut şi a fost cultivată în spiritul adevăratelor valori doar cu şi prin intermediul poeziilor Sale . Nu cred că există cineva care să nu fi reţinut cel puţin cîteva din poeziile sale încă de la grădiniţă , cînd toţi în cor recitam ”Mama pîine albă coace , /Noi zburdăm
voios ./Pentru pace , pentru pace /Mulţumim frumos . ” Eu , bunăoară , mai păstrez vie în memoria mea prima poezie învăţată care suna cam aşa ”Grăuraşul a mîncat /Un grăunte îngheţat/ Şi tot strigă ziua toată:”Am mîncat o îngheţată.””. Nu cred că ar trebui să motivez de ce-L iubesc atît de mult copii , creaţia sa a devenit parte organică a conştiinţei lor , căci indiferent de vîrsta pe care o ai versurile sale îţi inspiră dragoste , dragoste pentru tot ce e frumos şi sfînt , pentru mamă(”Mamă , /Tu eşti patria mea „) , plai , credinţă în ziua de mîine ,într-un viitor mai bun . Mi-aduc aminte cu cîtă nerăbdare şi admiraţie urmăream filmul ”Maria Mirabela” , realizat în colaborare cu Eugen Doga şi I.Popescu Gopo .
Numele său este un model veritabil pentru generaţia tînără , cei care voluntar sau involuntar se cam depărtează de valorile strămoşeşti , au alte preferinţe , priorităţi ...Prin poezia sa , dar şi activitatea publicistică , Grigore Vieru ne îndeamnă să ne întoarcem cu sufletul şi cugetul către cele sfinte , să ne găsim identitatea spirituală în această avalanşă istovitoare de valenţe existenţiale . Dar , mai întîi de toate , versurile sale impresionează prin ţinuta lor patriotică deosebită , cultivîndu-ne dragostea pentru limbă (Pre pămînt străvechi şi magic/Numai dînsa ni-i stăpînă:/Limba neamului meu dacic,/Limba noastră cea română.” sau ”Pentru ea la Putna clopot bate , /Pentru ea mi-i teamă de păcate,/Pentru ea e bolta mai albastră-/Pentru limba , pentru limba noastră.” , pentru identitatea (adevărata noastră identitate!) naţională : ”Trei culori şi-o singură iubire / Românească , / Trei culori şi-o singură vorbire/Românească!/Trei culori şi-o singură credinţă/Românească,/Trei culori şi-o singură fiinţă/Românească!”
Cu regret , n-am avut posibilitatea să-l văd măcar odată în carne şi oase pe Grigore Vieru , însă cartea dumisale îmi este şi-mi va fi totdeauna una de căpătîi şi nu trece zi fără ca să-mi aduc aminte şi să rostesc măcar un vers din Creaţia sa , asta în pofida faptului că e foarte vag studiat în şcoală (încă o mare , mare greşeală a sistemului nostru educaţional ).
În speranţa că ne va bucura în continuare cu nemuritoarele sale poezii , îi aduc felicitările cu ocazie aniversară din partea umilei mele persoane , dorindu-i multă sănătate şi inspiraţie în ceea ce face .
Iar pentru cei care-mi împărtăşesc aspiraţiile , pentru cei care mai cred într-un alt viitor pentru cei din Basarabia , le dedic un fragment dintr-o poezie de-a lui Grigore Vieru ce le-ar putea servi drept un Crez în ceea ce fac şi urmează să realizeze în lupta şi deloc uşoara muncă pentru afirmarea noastră naţională :

Ridică-te , Basarabie ,
Trecută prin foc şi sabie ,
Bătută , ca vita , pe spate ,
Cu biciul legii strîmbate ,
Cu lanţul poruncitoarelor strigăte!
Ridică-te !Ridică-te!Ridică-te!