Limba română la Tiraspol-vorbită doar la ureche

Întîmplarea a făcut ca să ajung în aşa zisa capitală a Transnistriei-Tiraspol tocmai în ziua de 1 iunie, zi în care toată omenirea îşi îndreaptă privirea din cursul său accelerat spre generaţia tînără, spre florile planetei-copii. Străzile Tiraspolului erau ticsite pînă la refuz de cete de copii ce-aveau în mîini baloane de tot soiul de culori, dar n-am fost scutită de "plăcere" de-a-întîlni în cale şi cete de soldaţi şi miliţieni cu revolvere la şold. O combinaţie impresionantă! Dar, din cîte-am observat, prezenţa lor nu mai este un motiv de mirare pentru locuitorii de-aici, e un lucru mai mul ca firesc...

Odată ajunsă captivă în torentul de trecători din centrul Tiraspolului, urechile mele vrînd-nevrînd au fost puse-n gardă, fiind provocate să distingă amalgamul de cuvinte pestriţe slab perceptibile din gălăgia mulţimii. Un joc extrem de interesant, ţinînd cont de caracterul multiligvism al populaţiei din teritoriu. Dominante, fireşte, erau cele din limba rusă, însă nu despre aceasta vroiam să vorbesc. Oricît de tare nu mi-am ascuţit auzul, n-am avut mare noroc să întîlnesc prea mulţi vorbitori de limba română. Ce-i drept, am avut această revelaţie. Doar că a trebui să fac sforţări considerabile, căci chiar dacă şi mai sunt vorbitori de română în regiunea transnistriană, ei nu doar că sunt în minoritate dar fac tot posibilul pentru a-şi eschiva identitatea, avînd probabil complexe din această cauză. Aceasta m-a şi pus pe gînduri. În zadar se vorbeşte despre consolidarea teritorială a Republicii Moldova odată ce nu se va schimba mentalitatea moldovenilor şi vorbitorilor de limbă română din zona transnistriană.

Întîlnisem mai mulţi trecători care vorbeau în română, dar treceau brusc la rusă odată ce observau că sunt priviţi cu suspiciune şi inferioritate de ceilalţi.Alţii, pentru a nu bate la ochi, vorbeau în şoaptă în română pentru a nu fi auziţi de ceilalţi, iar odată ce simţeau asupra lor privirile aţintite a trecătorilor se simţeau jenanţi.E un fenomen pe care eu, ca să fiu sinceră, nu prea îl înţeleg.Uneori această adaptabilitate a poporului nostru devine supărătoare. De ce-ar trebui să ne stîlcim limbile cu o limbă străină renunţînd cu uşurinţă la limba mamei la noi acasă doar ca să le facem pe plac străinilor şi veneticilor?...

Rezolvarea problemei transnistriene nu se va realiza neapărat prin implicarea organismelor internaţionale, ci doar prin noi, printr-o muncă continuă de conştientizare şi sensibilizare a populaţiei din teritoriu. Trebuie să se înţeleagă că noi suntem capabili să soluţionăm problema prin adoptarea unei atitudini, prin mobilizarea eforturilor, iar declaraţiile vor rămîne declaraţii ...(din păcate!)





Oxana GREADCENCO