Cultul cărţii la noi

Ne place nouă sau nu, dar trebuie să recunoaştem că în zilele noastre a dispărut cu desăvîrşire cultul cărţii. Nu zic, mai există librării(chiar dacă într-un număr nesemnificativ în comparaţie cu edificiile comerciale şi de agrement), mai există şi cititori împătimiţi(ce-i drept pe-aceştia chiar poţi să-i numeri pe degete), există şi scriitori(la acest capitol o ducem cel mai bine.Căci, pe cît de straniu n-ar suna, se pare că numărul scriitorilor depăşeşte cu mult pe cel al cititorilor.Şi, ca să nu jignesc cumva cu aceste cuvinte scriitorii cu-adevărat valoroşi, mă refer la pretinşii "scriitoraşi", cum obişnuia să-i numească Eminescu).
Cum spuneam şi mai sus, la noi încă se mai scrie, şi se scrie mult, însă cantitatea nu garantează nicidecum şi calitatea.Vizitînd librăriile capitale ţi se aruncă-n ochi articole tipografice într-o varietate uluitoare, diverse genuri, diverşi autori, mărimi, culori...şi preţuri !La ultimul termen chiar e cazul să mă opresc, căci preţurile la cărţi cresc cu fiecare an ca pe drojdie.Ca să-şi achiziţioneze un articol nou pentru biblioteca personală( m-ar bucura să ştiu că s-a mai păstrat un asemenea obicei), cetăţeanul nostru trebuie să iasă din casă cu nu mai puţin de cîteva sute de lei în buzunar.Pînă şi o elementară cărţulie de colorat pentru preşcolari de numai cîteva pagini costă minimum 20 lei, nu mai zic de exemplare vaoroase sau enciclopedii care te costă nu mai puţin de 200 lei(echivalentul a 1/4 din salariul unui profesor).
Şi totuşi, în lipsă acută de cititori şi cumpărători de cărţi, anual la noi se editează destul de multe cărţi(nu mă refer la manuale). Precum era şi firesc, din lipsă de susţinere şi finanţare, tot ce iese de sub tipar se editează într-un număr limitat de exemplare, iar noile produse editoriale nu sunt mediatizate suficient în mass-media pentru a trezi curiozitatea şi interesul publicului larg. Deaceea ele rămîn să zacă în praful magazinelor şi librăriilor.Şi e mare păcat. Căci selectiv printre apariţiile de ultimă oră se găsesc cărţi cu-adevărat bune care aduc un suflu nou cadrului literar basarabean. Cărţi ce merită a fi citite.
Din păcate, la noi în societate nu mai este sesizabil dialogul spiritual dintre scriitori şi popor. Pe timpuri, scriitorii erau consideraţi un fel de păstori ai neamului, ocupau un loc decisiv în viaţa social-culturală a ţării. Scriitorii erau cunoscuţi. Veneraţi. Apreciaţi.În anii de renaştere naţională, Uniunea Scriitorilor era considerată cea mai prestigioasă instituţie culturală din ţară, la tribunele sale erau discutate problemele ce ne vizau pe noi toţi, se lucra intens la ridicarea nivelului de cultură. Scriitorii organizau sistematic întîlniri cu cititorii lor, vizitau satele şi cătunele cele mai îndepărtate, mai vedeau care e starea de lucru, ce mai face, cum se descurcă lumea...pe cînd acum? Poate să-mi spună un scriitor consacrat sau măcar şi începător care a fost ultima sa întîlnire cu cititorii, mai ales cu cei din mediul rural?
O societate nu va funcţiona niciodată normal atîta timp cît nu va exista o coeziune strînsă dintre viaţa culturală, socială şi cea politică. Cu regret, la noi aceste trei aspecte nu sunt în consens. Prea suntem măcinaţi de nevoile cotidiene, de goana după bani/avere uitînd să ne îngrijim de cel mai sfînt-de sufletul nostru. Şi totuşi, în această stare de inerţie economică au mai rămas scriitori devotaţi cuvîntului care continue să scrie/publice/editeze chiar dacă munca lor rămîne a fi una sisifică.
Apropo, zilele acestea au fost decernate premiilor literare pentru anul 2007 de către Uniunea Scriitorilor.Iată şi laureaţii :poezie - I. Hadârcă, publicistică - S. Baştovoi, ştiinţă literară - Al. Burlacu, literatură pentru copii - Gh. Calamanciuc, debut - Gh. Matcin. Personal port un nemărginit respect pentru scriitorii care nu contenesc să creadă că totuşi se mai poate schimba ceva , că frumosul va schimba lumea !

Oxana GREADCENCO