Incursiuni prin Transnistria de azi...

Vorbind cu un străin venit sa ne viziteze ţara , acesta îmi mărturisea că pînă a ne călca meleagurile , numele Moldovei i se asocia doar cu trei noţiuni : Transnistria , Vinurile de la Cricova si Mileştii Mici si traficul de fiinţe umane .Pe cit de obiectiv ne-a judecat ţara francezul nu pot spune , însa cert e că o pata neagră în imaginea Moldovei pe mapamond o constituie conflictul de pe Nistru şi , în genere , tot ce este legat de toponimul “ Transnistria “.Această denumire nu numai ca trezeşte deja repulsie in rîndul claselor politice de la noi şi din lume , dar generează într-un fel teamă , căci anume această regiune a Moldovei este considerată drept focar al nondemocraţiei , inechităţii , acolo fiind răspîndit pe larg traficul de arme şi droguri . Ei bine , sa admitem că cele expuse mai sus este purul adevăr , dar n-ar trebui nicidecum să uităm că Transnistria este populată de oameni ( marea lor majoritate vorbesc româna , în pofida faptului că deţin paşapoarte ruse şi aşa zisele acte transnistriene) , şi nu de nişte monstruleţi subjugaţi lui Smirnov .Cunosc personal persoane ce se cred români în gîndire şi simţire şi nu încearcă să-şi eschiveze identitatea , cu toate că riscă nu numai să fie numiţi “duşmani ai poporului“ , dar se pot alege şi cu mustrări şi pedepse din partea autorităţilor transnistriene .Însă , din păcate , această categorie e minoritară .
Cea de-a doua categorie , cea mai numeroasă de altfel , e constituită din moldoveni ce cunosc adevărul istoric , dar preferă să nu se implice , să rămînă pe
margine .Această postură e cea mai comodă.Pentru dînşii necesităţile spiritualiceşti sunt depăşite de nevoile cotidiene , interese personale şi materiale . Pe de o parte a baricadei stau virtuţile şi idealurile , conştiinţa , verticalitatea şi demnitatea de neam , iar pe cealălaltă parte stau alte interese : salarii decente , servicii comunale ieftine (în comparaţie cu noi , locuitorii de pe malul stîng al Nistrului beneficiază de gaz şi energie electrică mai ieftină de vreo trei ori) , preţuri mai accesibile la toate produsele , dar cel mai important le sunt deschise larg uşile către Rusia-mamă. Iar omul de azi , omul contemporan , fiind mai mult pragmatic şi mercantil decît conştiincios si cumsecade , fireşte îşi alege priorităţile în concordanţă cu comfortul personal , şi nu cu ceea ce-i dictează inima şi bunul simţ .Nu-i judec şi nu-i condamn pe aceşti oameni .Ei sunt victimile directe a unui regim bolnav , regim pentru care orice conjunctură de circumstanţe se transformă într-o armă de atac , iar cel mai tragic e că în calitate de instrumente sunt utilizaţi oameni absolut nevinovaţi , oameni care au dus atîta povara minciunii , încît aceasta pentru dînşii a devenit ceva ordinar .N-au avut dreptul la alegere . Ori , trăim regeşte cu Rusia şi cu fraţii noştri slavi , ori rămîneţi pe drumuri , fără spaţiu locativ , fără salariu şi asistenţă medicală . În aşa siuaţie s-au pomenit cea mai mare parte din locuitorii regiunii de est a Moldovei . Bunăoară , familia mea . Mama , pentru că n-a dorit să renunţe la cetăţenia moldavă în schimbul celei transnistriene , avea un salariu cu 25 % mai mic decît colegele ei , cu toate că muncea nu mai puţin decît cei care aveau în buzunar acte separatiste . Plus la asta , aautorităţile găseau destule pretexte pentru a concedia angajaţii încă netransnistriarizaţi . Şi , pentru că era prea de tot să avem doi şomeri în familie , tatăl a fost nevoit să adopte o altă identitate , păstrîndu-şi altfel locul de lucru , muncind şi pînă azi la o inteprindere din Tighina .Şi nu e un caz unical . Faptul că satul în care locuiesc se află la hotar cu Transnistria , i-a determinat pe mulţi consăteni să aibă acte duble , iar muţi încă mai deţin paşapoarte “născut în URSS “(paşapoartele de tip sovietic sunt valabile pe teritoriul Transnistriei).
Cea de-a treia categorie , cea mai periculoasă şi influentă este cea formată din veneticii stabiliţi aici , în mîinile lor se află toată puterea politică şi de decizie .Iar ceilalţi sunt simple marionete în mîinile lor ...Exemplu edificaor în acest sens este chiar Igor Smirnov , care nu numai ca este preşedintele Transnistriei , dar deţine o poziţie în economia de acolo foarte importantă .Familia sa (mai exact feciorul său) este proprietara Sheriff-ului , companie ce-a monopolizat întreaga piaţă din regiunea de est , avînd în componenţa sa complexuri sportive , reţele de supermarket-uri şi benzinării etc .
Conflictul transnistrian , chiar dacă este foarte mediatizat , rămîne să poarte statutul de ”conflict îngheţat ” . Se vorbeşte de formatul “5+2“ , se poartă aproape zilnic tratative , conferinţe de presă , unii analişti politici şi-au consacrat întreaga carieră profisională acestui conflict , analizează , fac mese rotunde , dezbateri ... dar rezultatul e nul ...! Asta în timp ce populaţia din teritoriu este supusă zilnic umilinţelor . Suferă nu cei de la Chişinău sau Moscova , ci suferim noi , care nu purtăm nici o vină în aceste jocuri politice , noi , cei care suntem nevoiţi să stăm în cozi interminabile ca să ne luăm certificat de migraţie (!) pentru a ajunge la rudele noastre din Tighina sau Tiraspol ; suferă ţăranii noştri , cei care sunt obligaţi să achite taxă vamală că-şi vînd cele cîteva kilograme de brînză , castraveţi sau roşii la piaţa din Bender .Chiar uneori mă mir de unde atîta răbdare şi stoicism din partea băştinaşilor . Şi asta într-o ţară ce se pretinde a fi democratică ...
N-ar trebui să excludem Transnistria din planurile şi viitorul R.Moldova . Căci , chiar dacă vom ajunge vreodată în UE (sper ca măcar prin 2050 să se realizeze acest vis ) , vom intra ca stat omogen şi integru . Autorităţile de la Chişinău n-ar trebui să uite de populaţia din stînga Nistrului . Ba mai mult , e nevoie să se lucreze mai mult cu populaţia de acolo . E o pîrghie eficientă ce poate aduce roade . N-ar trebui să uităm că , în pofida tuturor neînţelegilor existente , Transnistria rămîne un ţinut românesc , multe personalităţi notorii ce-au dus faimă Republcii Moldova în lume îşi au originile în cealaltă parte a bătrînului Nistru . E suficient să aduc exemplul lui Eugen Doga , unul dintre cei de seamă compozitori ai lumii , scriitorii Vladimir Beşleagă , Anatol Codru ş.a , ca să vă convingeţi de acest adevăr .Un dialog cultural , spiritual mai intens ne-ar apropia mai mult de fraţii noştri transnistrieni . Decît s-ar vorbi atîta despre cum să se soluţioneze acest conflict , mai bine s-ar dona bibliotecilor din Bender , Tiraspol , Dubăsari , Râbniţa , Grigoriopol cărţi româneşti , copii de acolo sunt flămînzi de slova românească , de ”Isprăvile lui Guguţă” ale lui Spiridon Vangheli , de ”Amintirile din copilărie ” ale sfătosul bunic humuleştean ...Măcar să ţinem la adăpost copii de aceste jocuri politice murdare . Daţi-le copiilor cei al lor !!!

Oxana GREADCENCO